Elementele de detectare pentru inițiatori includ tipul, cantitatea reziduală, puritatea, stabilitatea și compatibilitatea polimerilor. Tehnicile de detectare utilizate în mod obișnuit includ cromatografia gazoasă, cromatografia lichidă de înaltă-performanță, spectrometria de masă, spectrometria și metodele electrochimice.
Cromatografia de gaz-spectrometria de masă (GC-MS) este o metodă importantă pentru determinarea conținutului de inițiator, potrivită pentru determinarea conținutului de fotoinițiatori în acoperirile întărite cu radiații-. Această metodă este, de asemenea, utilizată pentru a determina simultan nouă fotoinițiatori, inclusiv benzofenona și 4-metilbenzofenona, în materialele de ambalare a alimentelor. Metoda de detectare a fost stabilită prin optimizarea condițiilor de pretratare a probei și a condițiilor de detecție GC-MS.
Titrarea concentrației inițiatorului este o etapă cheie de control al calității în sinteza polimerilor și producția chimică. Conținutul de inițiator de peroxid este determinat prin titrare iodometrică sau titrare cu sulfat de ceriu, în timp ce analiza concentrației de inițiator azo se bazează pe caracteristicile de descompunere ale grupărilor diazo.
Evaluarea performanței fotoinițiatorilor macromoleculari include cinetica de polimerizare fotoinițiată, analiza termogravimetrică și testarea performanței acoperirii. De exemplu, viteza maximă de reacție a fotoinițiatorului PTF care inițiază polimerizarea triacrilatului de trimetilolpropan este de 0,037 s⁻¹. Analiza termogravimetrică arată că stabilitatea sa termică este mai mare decât cea a fotoinițiatorului 1173. Testarea performanței acoperirii arată că efectul este mai bun atunci când cantitatea de PTF este de 4% din fracția de masă a sistemului de întărire.
